Cănd ieri seară ajunsesem acasă, soarele era deja căzut demult. Când ne-am dat jos din maşina cu climă în parcare, asfaltul sufla caldul imens colectat în timpul zilei. Nici o mişcare de creangă, frunză, linişte deplină. Păruse că şi liniştea doarme. Neonul de pe pilon strălucea obosit de la căldură. Zece etaje de geamuri ale blocului larg-deschise asteptând o răsuflare miraculoasă răcoritoare care împorospeteză aerul cald al nopţii. Dar miracolele nu vin vara asta – cel puţin nu la noi.
De-abia am păşit câţiva paşi cu soţia spre poartă, când dintr-un apartament de pe nu ştiu care etaj s-a auzit un suspin al plăcerii, s-a repetat, s-a auzit-din ce în ce mai tare, s-a transformat într-un geamăt entuziast şi ţipete, iar s-a sfârşit într-un râs îndelungat pâtrunzând parcarea, piaţa şi străzile ca să moară undeva domolindu-se în braţele nopţii.
Am stat nemişcaţi rămaşi în faţă la poartă, nu vroiam să perturbăm plăcerea celor de sus, stăpteam vrăjite de cele auzite, cu gândul că oare noi când avusem aşa, cu o asemenea plăcere, aşa de îndelungat, of, ce departe este, când eram capabili de-a lua ştafeta într-o asemenea competiţie, când eram capabili de asemenea fapte.
A face dragoste! ? izbucneşte cuvântul, nu e nimic mai potrivit. Cred că noaptea asta cu betonul suflând căldura insuportabilă, zgomotele iubirii poate ne-aduc şi nouă cheful de-a face ceva…
El Lobo – A farkas (Pécs, Pics) & Mezei K. Nelli
A magyarázat:
Virtuális védnökség: a szerelmi sóhajt vállalom!
Kedves Nelli!
Nagyon köszönöm!